Modalități de a petrece timp cu copiii noștri 
Adesea le vorbesc părinţilor despre cât de important este să petreacă timp împreună cu copiii lor, zilnic, indiferent ce vârstă ar avea aceştia, fie că sunt bebeluşi, fie şcolari sau adolescenţi. În discursul meu, aleg să pun accentul pe două aspecte esenţiale corelate cu timpul petrecut împreună. Pe de o parte, accentuez importanța semnificativă pe care o au adulţii din viaţa copilului pentru dezvoltarea acestuia, din toate punctele de vedere, atât fizic, cât şi cognitiv, emoţional şi social. Şi pe de altă parte, subliniez beneficiile extraordinare pe care timpul petrecut împreună le aduce pentru relaţia ce se creează între copil şi părinte. Menţionez doar câteva dintre ingredientele importante ce se aşază pe „legătura“ ce se formează între părinte şi copil, atunci când petrecem timp de calitate împreună: încredere, conectare, validare, empatie, înţelegere, sentimentul că sunt valoros şi contez, ataşament.
Eu ştiu deja că fiecare părinte care vine să discute sau să asculte un psiholog vorbind este fie preocupat de dezvoltarea copilului lui, fie copleşit de dificultăţile de relaţionare pe care le are cu copilul. Plecând de la această premisă, avem deja bazele unui dialog interesat de ambele părţi.
Aşadar, încep să le vorbesc părinţilor despre rolul important pe care îl joacă ei în ceea ce priveşte dezvoltarea armonioasă a copilului lor. Le spun că ei, prin tot ceea ce fac, sunt primul şi cel mai valoros context de învăţare pentru copilul lor! Desigur, acest lucru vine cu o mare presiune de responsabilitate pe umerii adulţilor. „Felul în care ne manifestăm, cum vorbim, cum mergem, cum ne comportăm în relaţiile cu ceilalţi, ce exprimăm când avem un moment dificil, toate acestea sunt preluate şi absorbite de copiii noştri.“ vin eu apoi să apăs şi mai tare umerii lor. În acelaşi timp, mediul în care copilul trăiește, atmosfera din casă, relaţiile dintre membrii familiei, toate au rolul de a amprenta dezvoltarea copilului. „Acasă“, în interacţiunea cu adulţii semnificativi, copilul deprinde şi exersează abilităţi cognitive, emoţionale şi sociale. Încă din primii ani de viaţă, un mediu de trai stabil şi predictibil, precum şi relaţii ce stau sub semnul siguranţei şi al afectivităţii sunt fundamentale în dezvoltarea copilului. Contextul predictibil, tradus prin rutinele de zi cu zi, îl ajută pe copil să înţeleagă ceea ce urmează să se întâmple şi la ce să se aştepte, dezvoltând o importantă abilitate cognitivă, aceea de anticipare.
Pentru a-şi exersa abilităţile, de la cele din sfera psihică (ce ţin de reglarea emoţiilor sau de rezolvarea de probleme, de cultivarea răbdării, a negocierii, de stimularea creativităţii), până la cele ce ţin de motricitate, copilul are nevoie de timp petrecut în tandem cu o altă persoană semnificativă pentru el: părinte, bunic, frate, prieten, educator. Iar acest timp petrecut împreună cu copilul este necesar să fie de calitate sau „special“, aşa cum se mai numește în literatura de parenting.
Și acesta este momentul în care mulţi dintre părinţii cu care vorbesc îmi spun: „Bine, dar eu petrec mult timp cu copilul meu; el e tot timpul prin preajma mea. Cum adică să-mi petrec un timp de calitate sau special?“ Şi atunci le spun: „Timp de calitate înseamnă un timp dedicat copilului, în care acordăm atenţie exclusivă lui şi suntem pe deplin implicaţi în relaţia cu el, în ceea ce facem în acel moment.“ Dacă ei doar sunt prin preajma noastră şi nu le oferim atenţie dedicată, nu vorbim cu ei şi nu îi ascultăm, nu ne lăsăm purtaţi din când în când de jocul lor, nu arătam interes faţă de preocupările şi de interesele lor, ajungem să le neglijăm importante nevoi de dezvoltare emoţională şi socială. Nevoia de siguranţă şi de afecţiune (sunt important, contez, sunt valoros, sunt iubit), nevoia de recunoaştere şi de acceptare (sunt suficient de bun), nevoi ale exprimării de sine şi de identitate (cine sunt, ce pot să fac) — toate acestea se împlinesc atunci când îi oferim timp şi atenţie copilului nostru.
Cine este Școala Familiei? Ce ateliere pentru părinți și copii desfășoară?
„Concret, ce se întâmplă în timpul de calitate împreună cu copilul?“ mă întreabă părinții. „De cele mai multe ori, cu copiii mai mici, ceea ce facem este să ne jucăm. Sugestia mea este să ne permitem să fim ghidaţi în jocul propus de către copil, după regulile lui, şi să ne lăsăm purtaţi în lumea sa“, mă grăbesc eu să le răspund. Cei mai mulți dintre părinţi știu deja că jocul este modalitatea fundamentală prin care copiii descoperă, învaţă, se dezvoltă. Tot prin joc, noi, adulţii, dobândim o „cheie“ care ne permite să înţelegem mai bine lumea copilului nostru şi în acelaşi timp ne ajută să-l învăţăm despre lumea noastră. Copiii ştiu instinctiv cum să se joace. E drept că noi, părinţii, avem nevoie să ne reamintim cum să facem asta şi să permitem astfel ludicului din noi să se manifeste.
De asemenea, insist să le sugerez părinţilor că este important să le oferim copiilor şansa la joc liber şi că nu e necesar să ne străduim, tot timpul, să le structurăm jocul, să avem mereu o morală sau ceva educativ sau academic în jocul copilului, deoarece acesta este rolul şcolii sau al grădiniţei. „Lăsându-ne absorbiţi în lumea lor, în jocul «de-a…», putem învăţa atât de multe despre copilul nostru şi lumea lui. Putem să ne lansăm într-o bătălie cu pernele, să începem un joc de fotbal cu o minge formată din şosete, să răspundem unei invitaţii la cină cu prinţesele, să facem un picnic pe covorul din sufragerie, să respectăm regula de a sări doar pe dalele de gresie albă de pe hol, căci cele negre sunt dintr-o lavă fierbinte! Făcând toate acestea, copilul este încântat, se distrează şi poate să râdă, iar noi ştim despre râs că este unul dintre cele mai puternice mecanisme de vindecare; în plus, relaţia dintre noi şi copil se sudează.“, încerc să îi conving pe părinţii cu care vorbesc.
Desigur, timp de calitate petrecut împreună cu copilul nu se referă tot timpul la joaca „de-a prinţesele“ sau „de-a luptătorii jedi“, mai ales pentru copii mai mari; înseamnă şi să ne aşezăm împreună la un film sau la o animație şi să discutăm despre ceea ce vedem pe ecran, să citim împreună acceași carte și apoi să ne împărtășim opiniile. Înseamnă şi să avem conversaţii cu sens, fie că stăm aşezaţi la masa din bucătărie, fie suntem în trafic, în maşină, discutând aspecte de interes pentru ei. Să facem plimbări, pe jos sau cu bicicleta, drumeţii sau excursii alături de copilul nostru sunt tot atâtea motive de a petrece un timp de calitate şi cu însemnătate, prin care să creăm amintiri care să ne ţină o viaţă, atât pe noi, părinţii, cât şi pe ei, copiii noştri.
Sursa: https://www.paginadepsihologie.ro